Cum sa inveti pentru BAC? GHID SIMPLU SI UTIL

E greu. E foarte greu. Nu?
Nu.
Cel mai simplu mod de învățare este cel schematic.
Incepem cu inceputul.
1. Date despre autor. Cine, când, unde și ce a făcut.
Cine - numele autorului
Când - data nașterii
Unde - locul nașterii, al copilăriei și pentru un punct în plus, locul unde a studiat
Ce a făcut - opere, realizări, premii obținute în timpul vieții și post mortem

2. Curentul operei.
Mai exact, definiția curentului, care a fost scopul acestuia și întemeietorii

3. Opera în sine
In caz că nu a fost citită integral, și timpul nu este de partea noastră, căutăm un rezumat.

4. Cea mai importanta parte, concluzia. In concluzie rezumi absolut toate informațiile oferite in 4-5 rânduri

Asta e tot!
Ești interesat de rezumatele tuturor operelor? Lasă un comentariu și vom face categorie specială.

Eseu Roman psihologic - relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ studiat, aparţinând lui Camil Petrescu BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje  ale unui text narativ studiat, aparţinând lui Camil Petrescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative pentru construcţia personajelor alese ( de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade / secvenţe ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale / a deznodământului.

Apărut în 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu ilustrează preocuparea scriitorului de a experimenta noi modele şi structuri narative.
Romanul dezvoltă două teme principale – iubirea şi războiul. Tema iubirii este susţinută de evoluţia cuplului Ştefan Gheorghidiu – Ela, prezentată doar prin reflectarea ei subiectivă, din perspectiva lui Ştefan Gheorghidiu, personajul – narator al romanului. Cunoscător al diferitelor teorii filosofice şi ştiinţifice care circulau în epocă, admirator declarat al operei lui Marcel Proust, Camil Petrescu creează primul personaj – narator din literatura română preocupat să înţeleagă în ce constă diferenţa între realitate şi autosugestie, între absolut şi relativ.

Eseu Roman Psihologic - relaţia dintre incipit şi final într-un roman psihologic studiat BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final într-un roman psihologic studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru componente de structură şi / sau de compoziţie a romanului pentru care ai optat ( de exemplu: temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului etc. );
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularităţilor finalului în textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia / semnificaţiile relaţiei dintre incipitul şi finalul romanului ales.

Cea mai amplă specie a genului epic în proză, romanul se defineşte prin complexitatea planurilor narative, a conflictelor, a acţiunii şi a personajelor, surprinse în evoluţie. În structura unei opere epice, incipitul şi finalul au un rol foarte important, dat fiind faptul că sunt elementele compoziţionale care asigură relaţia dintre lumea cititorului şi lumea imaginară. Incipitul este o formulă de început al unui roman ( al unei nuvele ) care se ţine minte şi are consecinţe în desfăşurarea ulterioară a operei. Se poate realiza în mai multe moduri – prin descrierea mediului ( oraş, stradă, casă ), fixarea timpului şi a locului acţiunii, referirea la un eveniment anterior sau la unul în desfăşurare. Finalul reprezintă formula de încheiere a unei opere literare, care ilustrează viziunea autorului asupra evenimentelor prezentate. Finalul nu coincide întotdeauna cu deznodământul şi foloseşte diverse strategii: descriere care reia datele din incipit; dialog sau replică prin care se rezumă lumea ficţiunii; prefigurare a unor evenimente care nu mai sunt relatate în operă. Finalul poate fi deschis  - opera poate continua -  sau închis – totul este lămurit.

Eseu Roman psihologic - particularităţile unui roman psihologic BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularităţile unui roman psihologic, prin referire la o operă literară studiată, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale romanului psihologic, existente în opera literară studiată;
- prezentarea, prin referire la romanul psihologic studiat, a patru elemente de construcţie a subiectului şi / sau ale compoziţiei ( de exemplu: acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia personajelor, incipit, final, perspectivă narativă, tehnici narative etc. );
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje reprezentative pentru romanul psihologic ales;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema în romanul psihologic pentru care ai optat.
Cea mai amplă specie a genului epic în proză, cu o acţiune diversificată sub raportul planurilor narative şi al personajelor, romanul a cunoscut o serie largă de forme şi de manifestări în literatura română. Afirmându-se plenar în perioada interbelică, romanul românesc a adoptat diferite modalităţi estetice, de la clasic la modern, de la roman realist la roman mitologic, alegoric.

Eseu Roman psihologic - particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un roman psihologic


Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un roman psihologic studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele romanului psihologic studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului psihologic în construcţia personajului pentru care ai optat.
Personajul este o categorie fundamentală a tuturor operelor epice şi dramatice; el ocupă locul principal în sistemul operei literare, alături de alte categorii, cum sunt istoria şi discursul, spaţiul şi timpul. Construcţia personajului se realizează prin asocierea a două dimensiuni: una socială, exterioară, alta psihologică, interioară. Există mai multe tipuri de personaje, clasificabile după mai multe criterii. Având în vedere rolul în acţiune, personajele pot fi principale, secundare, figurante sau funcţionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participând la acţiune şi fiind subordonate naratorului obiectiv şi omniscient ( în romanele de tip obiectiv ) sau pot deveni instanţă narativă principală, îndeplinind şi funcţia naratorului ( personajul-narator din romanul subiectiv ).

Eseu Roman psihologic- Camil Petrescu- particularităţile de construcţie a unui personaj BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Camil Petrescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative pentru realizarea personajului ales ( de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
- prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului ales, prin raportare la conflictul / conflictele textului narativ studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade / secvenţe narative / situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.
Personajul este o categorie fundamentală a tuturor operelor epice şi dramatice; el ocupă locul principal în sistemul operei literare, alături de alte categorii, cum sunt istoria şi discursul, spaţiul şi timpul. Construcţia personajului se realizează prin asocierea a două dimensiuni: una socială, exterioară, alta psihologică, interioară. Există mai multe tipuri de personaje, clasificabile după mai multe criterii. Având în vedere rolul în acţiune, personajele pot fi principale, secundare, figurante sau funcţionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participând la acţiune şi fiind subordonate naratorului obiectiv şi omniscient ( în romanele de tip obiectiv ) sau pot deveni instanţă narativă principală, îndeplinind şi funcţia naratorului ( personajul-narator din romanul subiectiv ).
Personajul poate fi caracterizat în mai multe moduri în textul epic. Caracterizarea directă poate fi realizată de către narator ( prin portretul fizic şi / sau moral, prin comentarii explicite, aluzii ), personajul însuşi (autocaracterizare prin mărturisiri făcute altor personaje, autoanalize monologate ), alte personaje ( prin mărturii, descrieri etc. ).

Eseu roman psihologic - evoluţia unui personaj, ilustrată într-un roman psihologic din perioada interbelică


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre evoluţia unui personaj, ilustrată într-un roman psihologic din perioada interbelică, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: „Romanul e povestea unor oameni caracteristici, originali, a căror viaţă se degajă clar de mediul cu care intră în conflict. Viaţa lor sufletească trebuie să fie complexă tocmai ca să fie posibil acest conflict, adică să apară în conştiinţa lor problema care torturează şi-i îndepărtează de felul cum concep viaţa semenii lor. Romanul e legat de apariţia conştiinţei.” ( Mihai Ralea, De ce nu avem roman )

Pentru a prezenta evoluţia unui personaj ilustrată într-un roman psihologic, trebuie să remarcăm că romanul, în general, ca orice text epic, „spune o poveste”. Mihai Ralea susţine că „romanul e povestea unor oameni caracteristici, originali, a căror viaţă se degajă clar de mediul cu care intră în conflict.” Chiar dacă romanul este, uneori, şi povestea unor personaje tipice ( ca în cazul romanelor obiectiv – realiste ), odată cu modernizarea tehnicilor narative şi cu apariţia preocupării pentru explorarea conştiinţei personajului, romanul  a devenit povestea conflictelor sufleteşti, a problemelor care torturează conştiinţa eroilor. De aceea, viaţa sufletească a personajelor „trebuie să fie complexă tocmai ca să fie posibil acest conflict, adică să apară în conştiinţa lor problema care torturează şi-i îndepărtează de felul cum concep viaţa semenii lor.”
În cazul romanului subiectiv, autorul îşi propune să „absoarbă” lumea în interiorul conştiinţei, anulându-i omogenitatea şi epicul, dar conferindu-i dimensiuni metafizice; nu mai este demiurg în lumea imaginarului, ci descoperă limitele condiţiei umane; are o perspectivă limitată şi subiectivă, completată adesea cu opinii programatice despre literatură (autorul devine teoretician ).

Eseu roman psihologic - conflictul / conflictele dintr-un roman psihologic BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre conflictul / conflictele dintr-un roman psihologic studiat, aparţinând perioadei interbelice, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: „Într-o măsură oarecare, analiza psihologică se află îndărătul tuturor creaţiilor epice. Odată însă cu maturizarea literaturii noastre, sunt scriitori ce au adâncit analiza până la reconstituirea întregii plase de acţiuni şi reacţiuni sufleteşti din dosul faptelor…” ( E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane )

Conflictul dintr-o operă epică sau dramatică se defineşte ca un dezacord, o dispută, o luptă între două sau mai multe personaje, fiind un factor care poate orienta desfăşurarea acţiunii unei opere literare. Este factorul determinant în desfăşurarea acţiunii unei opere literare epice sau dramatice. Poate fi: exterior, manifestat prin  confruntarea deschisă ori mocnită dintre personaje ( sau grupuri de personaje ) având interese sau concepţii diferite, contradicţia dintre un personaj şi mediul ostil afirmării sale ca personalitate; interior, constând în tensiunea care decurge din sentimentele, opţiunile contradictorii ale unuia şi aceluiaşi personaj.
Din perspectiva momentelor subiectului, izbucnirea conflictului se suprapune cu intriga, maxima tensiune cu punctul culminant, iar soluţionarea conflictului cu deznodământul.
În proza realistă, predominante sunt conflictele exterioare, în timp ce în proza de analiză predomină mai ales conflictele interioare, pentru că „Într-o măsură oarecare, analiza psihologică se află îndărătul tuturor creaţiilor epice. Odată însă cu maturizarea literaturii noastre, sunt scriitori ce au adâncit analiza până la reconstituirea întregii plase de acţiuni şi reacţiuni sufleteşti din dosul faptelor…” ( E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane )

Eseu Roman al experientei - viziunea despre lume într-un roman al experienţei BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi viziunea despre lume într-un roman al experienţei, pornind de la ideile exprimate în una dinte următoarele afirmaţii critice:
„Să nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce gândesc eu… Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. […] Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.” ( Camil Petrescu, Noua structură şi opera lui Marcel Proust )
„Literatura nu e decât un aspect al culturii, afirmarea unei poziţii spirituale, colective sau individuale. Cultura e valorificarea şi organizarea experienţelor. Literatura nu va fi decât concretizarea acestor experienţe. […] Literatura va oglindi, deci, în infinite nuanţe, acest amestec de elemente ce pătrund în conştiinţă prin experienţe.” ( Mircea Eliade, Itinerariu spiritual )

Dacă anii ’20 pot fi consideraţi, în literatura română, „momentul Rebreanu”, în evoluţia romanului românesc, anii ’30 reprezintă „momentul Camil Petrescu” şi afirmarea celei de-a doua direcţii importante în evoluţia speciei: romanul subiectiv. Scriitorul încearcă o sincronizare Romanul de analiză psihologică era deja consacrat într-o formulă narativă mai veche, de tip realist, prin Pădurea spânzuraţilor şi Ciuleandra, ale lui Liviu Rebreanu, şi într-o formulă nouă, prin operele Hortensiei Papadat – Bengescu. În acest context literar, Camil Petrescu îşi găseşte propria formulă narativă, apropiată de spiritul inovator impus de Marcel Proust.

Eseu Roman al experientei - relaţia dintre incipit şi final BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de  2 – 3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final  într-un roman al experienţei studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru componente de structură şi / sau de compoziţie a romanului pentru care ai optat ( de exemplu: temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului etc. );
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia / semnificaţiile relaţiei dintre incipitul şi finalul romanului ales.

Incipitul este o formulă de început al unui roman ( al unei nuvele ) care se ţine minte şi are consecinţe în desfăşurarea ulterioară a operei. Se poate realiza în mai multe moduri – prin descrierea mediului ( oraş, stradă, casă ), fixarea timpului şi a locului acţiunii, referirea la un eveniment anterior sau la unul în desfăşurare. Finalul reprezintă formula de încheiere a unei opere literare, care ilustrează viziunea autorului asupra evenimentelor prezentate. Finalul nu coincide întotdeauna cu deznodământul şi foloseşte diverse strategii: descriere care reia datele din incipit; dialog sau replică prin care se rezumă lumea ficţiunii; prefigurare a unor evenimente care nu mai sunt relatate în operă. Finalul poate fi deschis  - opera poate continua -  sau închis – totul este lămurit.

Eseu Roman al experientei - relaţiile dintre două personaje ale unui roman al experienţei BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje  ale unui roman al experienţei studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative pentru construcţia personajelor alese ( de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade / secvenţe ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale / a deznodământului.

Dacă anii ’20 pot fi consideraţi, în literatura română, „momentul Rebreanu”, în evoluţia romanului românesc, anii ’30 reprezintă „momentul Camil Petrescu” şi afirmarea celei de-a doua direcţii importante în evoluţia speciei: romanul subiectiv. Scriitorul încearcă o sincronizare Romanul de analiză psihologică era deja consacrat într-o formulă narativă mai veche, de tip realist, prin Pădurea spânzuraţilor şi Ciuleandra, ale lui Liviu Rebreanu, şi într-o formulă nouă, prin operele Hortensiei Papadat – Bengescu. În acest context literar, Camil Petrescu îşi găseşte propria formulă narativă, apropiată de spiritul inovator impus de Marcel Proust.

Eseu Roman al experientei - particularităţile unui roman al experienţei BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre particularităţile unui roman al experienţei, prin referire la o operă literară studiată, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale acestui tip de roman, existente în opera literară studiată;
- prezentarea, prin referire la romanul studiat, a patru elemente de construcţie a subiectului şi/ sau ale compoziţiei (de exemplu: acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia personajelor, incipit, final, perspectivă narativă, tehnici narative etc.);
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje reprezentative pentru romanul ales;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema în romanul pentru care ai optat.

Dacă anii ’20 pot fi consideraţi, în literatura română, „momentul Rebreanu”, în evoluţia romanului românesc, anii ’30 reprezintă „momentul Camil Petrescu” şi afirmarea celei de-a doua direcţii importante în evoluţia speciei: romanul subiectiv. Scriitorul încearcă o sincronizare Romanul de analiză psihologică era deja consacrat într-o formulă narativă mai veche, de tip realist, prin Pădurea spânzuraţilor şi Ciuleandra, ale lui Liviu Rebreanu, şi într-o formulă nouă, prin operele Hortensiei Papadat – Bengescu. În acest context literar, Camil Petrescu îşi găseşte propria formulă narativă, apropiată de spiritul inovator impus de Marcel Proust.

Eseu Roman al experientei - particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un roman al experienţei BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un roman al experienţei studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative pentru realizarea personajului ales ( de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
- prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului ales, prin raportare la conflictul / conflictele textului narativ studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade / secvenţe narative / situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.

Personajul este o categorie fundamentală a tuturor operelor epice şi dramatice; el ocupă locul principal în sistemul operei literare, alături de alte categorii, cum sunt istoria şi discursul, spaţiul şi timpul. Construcţia personajului se realizează prin asocierea a două dimensiuni: una socială, exterioară, alta psihologică, interioară. Există mai multe tipuri de personaje, clasificabile după mai multe criterii. Având în vedere rolul în acţiune, personajele pot fi principale, secundare, figurante sau funcţionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participând la acţiune şi fiind subordonate naratorului obiectiv şi omniscient ( în romanele de tip obiectiv ) sau pot deveni instanţă narativă principală, îndeplinind şi funcţia naratorului ( personajul-narator din romanul subiectiv ).

Eseu Roman al experientei - conflictul / conflictele dintr-un roman al experienţei BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre conflictul / conflictele dintr-un roman al experienţei studiat, aparţinând perioadei interbelice, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: „Literatura nu e decât un aspect al culturii, afirmarea unei poziţii spirituale, colective sau individuale. Cultura e valorificarea şi organizarea experienţelor. Literatura nu va fi decât concretizarea acestor experienţe. […] Literatura va oglindi, deci, în infinite nuanţe, acest amestec de elemente ce pătrund în conştiinţă prin experienţe.” ( Mircea Eliade, Itinerariu spiritual )

Conflictul dintr-o operă epică sau dramatică se defineşte ca un dezacord, o dispută, o luptă între două sau mai multe personaje, fiind un factor care poate orienta desfăşurarea acţiunii unei opere literare. Este factorul determinant în desfăşurarea acţiunii unei opere literare epice sau dramatice. Poate fi: exterior, manifestat prin  confruntarea deschisă ori mocnită dintre personaje ( sau grupuri de personaje ) având interese sau concepţii diferite, contradicţia dintre un personaj şi mediul ostil afirmării sale ca personalitate; interior, constând în tensiunea care decurge din sentimentele, opţiunile contradictorii ale unuia şi aceluiaşi personaj.
Din perspectiva momentelor subiectului, izbucnirea conflictului se suprapune cu intriga, maxima tensiune cu punctul culminant, iar soluţionarea conflictului cu deznodământul.

Eseu Nuvela - tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o nuvelă studiată BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o nuvelă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea tipului de nuvelă pentru care ai optat şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural / literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei nuvelei, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade / secvenţe narative;
- sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului / a naratorului ( de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în nuvela aleasă.
Nuvela este o specie a genului epic în proză cu o acţiune mai amplă decât a schiţei şi a povestirii şi cu o construcţie mai complexă, datorită conflictelor mai numeroase, numărului crescut de personaje, precum şi posibilităţii de evoluţie a  personajelor principale.
Nuvela istorică dezvoltă o acţiune inspirată, de obicei, din fapte şi evenimente reale. În general, personajul principal aparţine tipului domnitorului sângeros, în jurul căruia gravitează omul de încredere, duşmanul ascuns, doamna / domniţa angelică, boierii uneltitori, sfetnicul înţelept ( de exemplu, Costache Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanu, Sobieski şi românii, Al. Odobescu, Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna); cronologia este liniară, iar finalul concentrează în mod artificial întregul; construcţia, riguroasă, poate îmbrăca aspecte dramatice (structura compoziţională se realizează prin înlănţuirea unor episoade, secvenţe narative memorabile); accentul cade pe densitatea faptelor; „culoarea” locală este creată prin diferite procedee (descrieri de interioare, de vestimentaţie, specifică ceremoniilor domneşti, prin valorile stilistice ale limbii folosite).

Eseu Nuvela - particularităţile nuvelei, prin referire la o operă literară studiată BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularităţile nuvelei, prin referire la o operă literară studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale speciei literare nuvelă, existente în opera literară studiată;
- prezentarea, prin referire la nuvela studiată, a patru elemente de construcţie a subiectului şi / sau ale compoziţiei ( de exemplu: acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia personajelor, incipit, final, perspectivă narativă, tehnici narative etc.);
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje, reprezentative pentru nuvela studiată;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema în nuvela pentru care ai optat.
Nuvela este o specie a genului epic în proză cu o acţiune mai amplă decât a schiţei şi a povestirii şi cu o construcţie mai complexă, datorită conflictelor mai numeroase, numărului crescut de personaje, precum şi posibilităţii de evoluţie a  personajelor principale.
Specia are câteva caracteristici. Întinderea oscilează între extreme: există nuvele de zece pagini(Fefeleaga, de Ion Agârbiceanu), apropiate de povestire, şi nuvele de o sută de pagini (Moara cu noroc, de Ioan Slavici), “micro-romane”; subiectul şi construcţia sunt clar determinate; personajele sunt caractere deja formate şi se conturează, în general, în stări conflictuale; timpul şi spaţiul sunt clar determinate: de la câteva ore şi un singur loc de desfăşurare la durate mai mari (luni sau ani) şi pendulări între diferite locuri; relaţia narator-personaj tinde spre obiectivare: naratorul nu se implică în subiect şi se detaşează de personaje; titlul se confundă uneori cu numele personajului principal, alteori anunţă tema în chip direct sau simbolic sau indică punctul de convergenţă ori de conflict al momentelor subiectului.

Eseuri Nuvela - particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-o nuvelă studiată BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-o nuvelă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele nuvelei studiate;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative şi/ sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema nuvelei în construcţia personajului pentru care ai optat.
   Personajul este o categorie fundamentală a tuturor operelor epice şi dramatice; el ocupă locul principal în sistemul operei literare, alături de alte categorii, precum istoria şi discursul, spaţiul şi timpul. Construcţia personajului se realizează prin asocierea a două dimensiuni: una socială, exterioară, alta psihologică, interioară. Există mai multe tipuri de personaje, clasificabile după mai multe criterii. Având în vedere rolul în acţiune, personajele pot fi principale, secundare, figurante sau funcţionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participând la acţiune şi fiind subordonate naratorului obiectiv şi omniscient sau pot deveni instanţă narativă principală, îndeplinind şi funcţia naratorului.

Eseuri Nuvela - relaţia dintre incipit şi final într-o nuvelă studiată BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final într-o nuvelă studiată. În elaborarea eseului,v ei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru componente de structură şi / sau de compoziţie a nuvelei pentru care ai optat ( de exemplu: temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului etc. );
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia / semnificaţiile relaţiei dintre incipitul şi finalul nuvelei alese.
În structura unei opere epice, incipitul şi finalul au un rol foarte important, dat fiind faptul că sunt elementele compoziţionale care asigură relaţia dintre lumea cititorului şi lumea imaginară. Incipitul este o formulă de început al unui roman ( al unei nuvele ) care se ţine minte şi are consecinţe în desfăşurarea ulterioară a operei. Se poate realiza în mai multe moduri – prin descrierea mediului ( oraş, stradă, casă ), fixarea timpului şi a locului acţiunii, referirea la un eveniment anterior sau la unul în desfăşurare. Finalul reprezintă formula de încheiere a unei opere literare, care ilustrează viziunea autorului asupra evenimentelor prezentate. Finalul nu coincide întotdeauna cu deznodământul şi foloseşte diverse strategii: descriere care reia datele din incipit; dialog sau replică prin care se rezumă lumea ficţiunii; prefigurare a unor evenimente care nu mai sunt relatate în operă. Finalul poate fi deschis  - opera poate continua -  sau închis – totul este lămurit – Alexandru Lăpuşneanul ( de Costache Negruzzi ).

Eseu Roman Postbelic - tema şi viziunea despre lume reflectate într-un roman din perioada postbelică BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume reflectate într-un roman din perioada postbelică. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea tipului de roman pentru care ai optat şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural / literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade / secvenţe narative;
- sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului / naratorului ( de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă,tehnici narative, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în romanul ales.

În literatura română, tematica rurală este o trăsătură definitorie. Tema principală a prozei lui Marin Preda este lumea rurală, prezentată din punctul de vedere al celui care a fost parte integrantă a unor structuri imposibil de uitat: „Temele mele principale sunt cele din lumea ţărănească. Tot timpul am fost dominat de sentimentul universului copilăriei mele, pe care am vrut să-l reconstitui.” ( Mărturisiri şi reflecţii )
Roman realist – obiectiv,  Moromeţii ilustrează preocuparea constantă a lui Marin Preda de a consemna complexitatea lumii rurale.  Primul volum, apărut în 1955, impune un personaj cu totul original în literatura română, care depăşeşte limitele tipului în care se înscrie. Ilie Moromete şi familia sa susţin acţiunea principală a acestei opere, care poate fi considerată, la un prim nivel,  un roman de familie. Familia rurală este raportată la destinul colectivităţii, pusă în relaţie cu mari procese de metamorfoză socială, care determină schimbări de mentalitate. Procesul conduce la disoluţia unor structuri tradiţionale, la degradarea modelului şi la impunerea altor valori. În aceste condiţii, supravieţuiesc doar cei care se adaptează, care cred că singura lor şansă este de a renunţa la ceea ce se consideră structuri perimate.

Eseu Roman Postbelic - relaţiile dintre două personaje ale unui roman studiat, aparţinând perioadei postbelice BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui roman studiat, aparţinând perioadei postbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese ( de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii spaţiale şi temporale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare , limbaj etc. );
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade / secvenţe narative ale romanului ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale / a deznodământului.

Roman realist – obiectiv,  Moromeţii ilustrează preocuparea constantă a lui Marin Preda de a consemna complexitatea lumii rurale.  Primul volum, apărut în 1955, impune un personaj cu totul original în literatura română, care depăşeşte limitele tipului în care se înscrie. Ilie Moromete şi familia sa susţin acţiunea principală a acestei opere, care poate fi considerată, la un prim nivel,  un roman de familie. Familia rurală este raportată la destinul colectivităţii, pusă în relaţie cu mari procese de metamorfoză socială, care determină schimbări de mentalitate. Procesul conduce la disoluţia unor structuri tradiţionale, la degradarea modelului şi la impunerea altor valori. În aceste condiţii, supravieţuiesc doar cei care se adaptează, care cred că singura lor şansă este de a renunţa la ceea ce se consideră structuri perimate.

Eseu Roman Postbelic - relaţia dintre incipit şi final într-un roman studiat, aparţinând perioadei postbelice BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final într-un roman studiat, aparţinând perioadei postbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru componente de structură şi / sau de compoziţie a romanului pentru care ai optat ( de exemplu: temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului etc. );
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularităţilor finalului în textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia / semnificaţiile relaţiei dintre incipitul şi finalul romanului ales.

Cea mai amplă specie a genului epic în proză, romanul se defineşte prin complexitatea planurilor narative, a conflictelor, a acţiunii şi a personajelor, surprinse în evoluţie. În structura unei opere epice, incipitul şi finalul au un rol foarte important, dat fiind faptul că sunt elementele compoziţionale care asigură relaţia dintre lumea cititorului şi lumea imaginară. Incipitul este o formulă de început al unui roman ( al unei nuvele ) care se ţine minte şi are consecinţe în desfăşurarea ulterioară a operei. Se poate realiza în mai multe moduri – prin descrierea mediului ( oraş, stradă, casă ), fixarea timpului şi a locului acţiunii, referirea la un eveniment anterior sau la unul în desfăşurare. Finalul reprezintă formula de încheiere a unei opere literare, care ilustrează viziunea autorului asupra evenimentelor prezentate. Finalul nu coincide întotdeauna cu deznodământul şi foloseşte diverse strategii: descriere care reia datele din incipit; dialog sau replică prin care se rezumă lumea ficţiunii; prefigurare a unor evenimente care nu mai sunt relatate în operă. Finalul poate fi deschis  - opera poate continua -  sau închis – totul este lămurit.

Eseu Roman Postbelic - particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Marin preda BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Marin preda. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales ( de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul / conflictele textului narativ studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade / secvenţe narative / situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.

Roman realist – obiectiv,  Moromeţii ilustrează preocupare constantă a lui Marin Preda de a consemna complexitatea lumii rurale.  Primul volum, apărut în 1955, impune un personaj cu totul original în literatura română, care depăşeşte limitele tipului în care se înscrie. Ilie Moromete şi familia sa susţin acţiunea principală a acestei opere, care poate fi considerată, la un prim nivel,  un roman de familie. Familia rurală este raportată la destinul colectivităţii, pusă în relaţie cu mari procese de metamorfoză socială, care determină schimbări de mentalitate. Procesul conduce la disoluţia unor structuri tradiţionale, la degradarea modelului şi la impunerea altor valori. În aceste condiţii, supravieţuiesc doar cei care se adaptează, care cred că singura lor şansă este de a renunţa la ceea ce se consideră structuri perimate.

Eseu Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - tema şi viziunea despre lume într-un text poetic studiat din opera lui Lucian Blaga BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume într-un text poetic studiat din opera lui Lucian Blaga. În realizare eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-un curent literar / tematic, într-o tipologie, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini / idei poetice;
- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului ( de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, figuri semantice -  tropii, elemente de prozodie etc. );
- exprimarea unei opinii argumentate despre felul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în textul poetic ales.
Eugen Lovinescu definea modernismul ca o „mişcare literară ieşită din contactul mai viu cu literaturile occidentale şi, îndeosebi, cu literatura franceză”, accentuând ideea că este vorba despre contactul cu literaturile occidentale de după 1880. La baza acestui proces de modernizare a literaturii române stă principiul sincronismului ( principiul care asigură dinamica fenomenelor culturale şi sociale ale secolului al XX-lea românesc ).

Eseu Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic studiat / în texte poetice studiate, din opera lui Lucian Blaga BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 -3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic studiat / în texte poetice studiate, din opera lui Lucian Blaga, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: „Modernismul blagian este, înainte de orice, metaforă revelatorie.” ( Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române )

Eugen Lovinescu definea modernismul ca o „mişcare literară ieşită din contactul mai viu cu literaturile occidentale şi, îndeosebi, cu literatura franceză”, accentuând ideea că este vorba despre contactul cu literaturile occidentale de după 1880. La baza acestui proces de modernizare a literaturii române stă principiul sincronismului ( principiul care asigură dinamica fenomenelor culturale şi sociale ale secolului al XX-lea românesc ).
În sens restrâns, conceptul de modernism a fost asociat mişcării literare constituite la sfârşitul secolului al XIX-lea, în jurul unor poeţi de origine portugheză, precum Ruben Dario şi Antonio Machado; notele sale definitorii sunt „o estetică a sincerităţii” şi „un simbolism muzical verlainian” (Irina Petraş ) În sens larg, modernism înseamnă apariţia formelor inovatoare în planul creaţiei artistice, forme care se opun, de regulă, tradiţiei ( tradiţionalismului ); din această perspectivă, toate curentele literare care au dominat începutul şi prima jumătate a secolului al XX-lea fac parte din modernism: simbolismul, expresionismul, suprarealismul, futurismul, dadaismul, imagismul. „Pot fi denumite drept moderniste, aparţinând modernismului, totalitatea mişcărilor ideologice, artistice şi literare care tind, în forme spontane sau programate, spre ruperea legăturilor cu tradiţia prin atitudini anticlasice, antiacademice, antitradiţionale, anticonservatoare, de orice speţă, repulsie împinsă până la negativism radical” ( Adrian Marino ) 

Eseu Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - elementele de compoziţie şi de limbaj ale unui text poetic studiat, din lirica lui Lucian Blaga BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre elementele de compoziţie şi de limbaj ale unui text poetic studiat, din lirica lui Lucian Blaga, pornind de la propria mărturie: „Poetul nu este atât un mânuitor, cât un mântuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturală şi le aduce în starea de graţie.”

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, poezie „simplă ca o respiraţie spontană, care nu angajează idei abstracte” (Marin Mincu), deschide volumul de debut al lui Lucian Blaga, Poemele luminii, devenind cunoscută ca artă poetică, prin construirea unui program care îşi dezvăluie înţelesul mai ales datorită operei în ansamblu a marelui poet. În „sistemul liric blagian”, acest text reprezentativ ocupă un loc important, concentrând ca într-un focar tendinţe specifice operei poetului şi anunţând direcţii viitoare ale receptării.

Poezia e o confesiune a unui crez care nu poate fi exprimat altfel decât la persoana I, o luare de cuvânt presupunând un „subtext polemic faţă de alte poziţii”, anterioare sau contemporane. În „eu”, cuvântul cu care se deschide poezia, este cuprinsă ideea că textul poetic, în general, este manifestarea imperativă a individualităţii creatoare, privită în raport cu lumea şi cu ceilalţi ( „alţii” ).

Eseu Liviu Rebreanu Ion - relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ studiat, aparţinând lui Liviu Rebreanu BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ studiat, aparţinând lui Liviu Rebreanu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese ( de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade / secvenţe narative ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale / a deznodământului

Apariţia romanului Ion, de Liviu Rebreanu, în 1920, „reprezintă o revoluţie şi faţă de lirismul sămănătorist sau atitudinea poporanistă, şi faţă de eticismul ardelean, constituind o dată istorică, am putea spune, în procesul de obiectivare a prozei noastre epice”, scria Eugen Lovinescu, remarcând noutatea viziunii şi a tehnicii narative din roman. Deşi prin temă – prezentarea lumii rurale la începutul secolului al XX-lea -  Ion se înscrie în categoria naraţiunilor tradiţionaliste, caracterul eliptic şi impersonalitatea stilului, tehnica contrapunctului şi realismul perspectivei îl impun criticii ca operă modernă.

Eseu Liviu Rebreanu Ion - particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Liviu Rebreanu BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Liviu Rebreanu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales ( acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul / conflictele textului narativ studiat;
- relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade / secvenţe narative / situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.

Personajul este una dintre instanţele narative cele mai importante ale textului epic. Este o individualitate ( persoană ) înfăţişată după realitate sau rod al ficţiunii, care apare într-o operă epică sau dramatică, fiind integrată – prin intermediul limbajului – în sistemul de interacţiuni al textului literar. Personajul poate fi definit dintr-o multitudine de perspective: cea morală ( ca raport între om şi el însuşi ) sociologică ( raportul dintre individ şi colectivitate ), ontică sau filozofică ( aportul dintre om şi univers ) şi estetică ( raportul dintre realitate şi convenţia literară ). Când se află în centrul acţiunii şi polarizează atât atenţia, cât şi afectivitatea cititorului, el devine un erou.

Eseu Titu Maiorescu - rolul lui Titu Maiorescu în impunerea unei noi direcţii în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu argumentativ, de 2 -3 pagini, cu privire la rolul lui Titu Maiorescu în impunerea unei noi direcţii în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pornind de la următoarele evaluări critice despre mentorul Junimii: „A introdus exigenţa în literatură. […] A fost modern în gândire.” ( Ioana Pârvulescu ) Ilustrarea ideilor exprimate în eseu se va face prin referire la unul dintre studiile critice de referinţă: O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, În contra direcţiei de astăzi în cultura română, Comediile d-lui Caragiale, Eminescu şi poeziile lui

Junimea a fost o grupare literar-culturală care a dat naştere unui curent de idei numit junimism. Deşi la începuturile existenţei grupării s-au refuzat abordările politice, mai târziu aceasta s-a orientat spre partidul conservator, unii dintre conducătorii ei devenind chiar lideri ai acestui partid. Activitatea Junimii a reprezentat un moment de efervescenţă creatoare, susţinută de un spirit critic remarcabil, care i-a impus în viaţa culturală pe scriitorii care au transformat această perioadă în epoca marilor clasici.

Eseuri Junimea - criticismul junimist BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre criticismul junimist. Ilustrarea ideilor exprimate în eseu se va face prin referire la unul dintre studiile critice de referinţă ale lui Titu Maiorescu şi la ideile exprimate în texte literare şi / sau nonliterare studiate, semnificative pentru direcţia culturală şi literară promovată de Junimea.

Junimea a fost o grupare literar-culturală înfiinţată la jumătatea secolului al XIX-lea, care a dat naştere unui curent de idei numit junimism. Activitatea Junimii a reprezentat un moment de efervescenţă creatoare, susţinută de un spirit critic remarcabil, impunându-i în viaţa culturală pe scriitorii care au transformat această perioadă în epoca marilor clasici. Apariţia grupării, în 1863, a fost rodul iniţiativei a cinci tineri, întorşi de la studii din străinătate: Titu Maiorescu, Theodor Rosetti, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi Petre Carp. Titu Maiorescu devine mentorul grupării, impunându-se prin exigenţă, prin cultura vastă şi prin corectitudinea şi obiectivitatea aprecierilor critice: „A introdus exigenţa în literatură. […] A fost modern în gândire.” ( Ioana Pârvulescu )
Fără a lua forma instituţională a Societăţii Academice Române, întemeiată aproximativ în aceeaşi perioadă la Bucureşti, gruparea ieşeană a fost, mai mult decât o societate culturală, o comunitate de spiritualităţi călăuzite de aceleaşi principii. Evoluţia grupării cuprinde mai multe etape, care ilustrează evoluţia de la entuziasm la maturitatea aprecierilor referitoare la fenomenul cultural românesc.

Eseu Ion Barbu - tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic studiat, aparţinând lui Ion Barbu BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic studiat, aparţinând lui Ion Barbu În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie, într-un curent cultural / literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, prin referire la textul poetic ales, prin referire la două imagini / idei poetice;
- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, figuri semantice -  tropii, elemente de prozodie etc. );
- exprimarea unei opinii argumentate despre felul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în textul poetic ales.

Eugen Lovinescu definea modernismul ca o „mişcare literară ieşită din contactul mai viu cu literaturile occidentale şi, îndeosebi, cu literatura franceză”, accentuând ideea că este vorba despre contactul cu literaturile occidentale de după 1880. La baza acestui proces de modernizare a literaturii române stă principiul sincronismului ( principiul care asigură dinamica fenomenelor culturale şi sociale ale secolului al XX-lea românesc ).
În sens restrâns, conceptul de modernism a fost asociat mişcării literare constituite la sfârşitul secolului al XIX-lea, în jurul unor poeţi de origine portugheză, precum Ruben Dario şi Antonio Machado; notele sale definitorii sunt „o estetică a sincerităţii” şi „un simbolism muzical verlainian” (Irina Petraş ) În sens larg, modernism înseamnă apariţia formelor inovatoare în planul creaţiei artistice, forme care se opun, de regulă, tradiţiei ( tradiţionalismului ); din această perspectivă, toate curentele literare care au dominat începutul şi prima jumătate a secolului al XX-lea fac parte din modernism: simbolismul, expresionismul, suprarealismul, futurismul, dadaismul, imagismul. „Pot fi denumite drept moderniste, aparţinând modernismului, totalitatea mişcărilor ideologice, artistice şi literare,care tind, în forme spontane sau programate, spre ruperea legăturilor cu tradiţia prin atitudini anticlasice, antiacademice, antitradiţionale, anticonservatoare, de orice speţă, repulsie împinsă până la negativism radical” ( Adrian Marino ) 

Eseu Ion Barbu - un text poetic studiat, din opera lui Ion Barbu, se încadrează direcţiei moderniste/ modernismului BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu, de 2 – 3 pagini, în care să dovedeşti faptul că un text poetic studiat, din opera lui Ion Barbu, se încadrează direcţiei moderniste/ modernismului, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: „Dacă poezia modernă poate fi definită, la început, ca o creare a lumii şi, în acelaşi timp, ca o creare lirică a limbajului, ea devine, cu timpul, numai o aventură pură a limbajului.” ( Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei)

Eugen Lovinescu definea modernismul ca o „mişcare literară ieşită din contactul mai viu cu literaturile occidentale şi, îndeosebi, cu literatura franceză”, accentuând ideea că este vorba despre contactul cu literaturile occidentale de după 1880. La baza acestui proces de modernizare a literaturii române stă principiul sincronismului ( principiul care asigură dinamica fenomenelor culturale şi sociale ale secolului al XX-lea românesc ).
În sens restrâns, conceptul de modernism a fost asociat mişcării literare constituite la sfârşitul secolului al XIX-lea, în jurul unor poeţi de origine portugheză, precum Ruben Dario şi Antonio Machado; notele sale definitorii sunt „o estetică a sincerităţii” şi „un simbolism muzical verlainian” ( Irina Petraş ) În sens larg, modernism înseamnă apariţia formelor inovatoare în planul creaţiei artistice, forme care se opun, de regulă, tradiţiei ( tradiţionalismului ); din această perspectivă, toate curentele literare care au dominat începutul şi prima jumătate a secolului al XX-lea fac parte din modernism: simbolismul, expresionismul, suprarealismul, futurismul, dadaismul, imagismul. „Pot fi denumite drept moderniste, aparţinând modernismului, totalitatea mişcărilor ideologice, artistice şi literare,care tind, în forme spontane sau programate, spre ruperea legăturilor cu tradiţia prin atitudini anticlasice, antiacademice, antitradiţionale, anticonservatoare, de orice speţă, repulsie împinsă până la negativism radical” ( Adrian Marino ) 

Eseu Enigma Otiliei George Calinescu - trăsături ale romanului, ilustrate într-o operă literară care îi aparţine lui George Călinescu BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu argumentativ, de 2 – 3 pagini, despre trăsături ale romanului, ilustrate într-o operă literară care îi aparţine lui George Călinescu, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: „Atenta observaţie a socialului, zugrăvirea unor caractere bine individualizate, gustul detaliului, observarea umanităţii sub latură morală, fresca Bucureştiului de dinainte de primul război mondial, naraţiunea la persoana a treia şi menţinerea naratorului omniscient constituie trăsături predilecte ale romanului de tip balzacian, asimilate şi de George Călinescu” ( Gheorghe Glodeanu,  Poetica romanului românesc interbelic )

Publicat în 1938, romanul Enigma Otiliei este menit să ilustreze convingerile teoretice ale lui George Călinescu. Într-o perioadă în care polemicile vizând structura narativă a acestei specii epice susţineau două puncte de vedere, aparent divergente – necesitatea renunţării la structura de tip obiectiv, cu narator omniscient, prin includerea evenimentelor relevate de amintirile involuntare şi de fluxul conştiinţei şi dorinţa perpetuării modelului clasic-realist, cu narator care controlează desfăşurarea epică – George Călinescu optează pentru romanul obiectiv şi metoda balzaciană ( realismul clasic), dar depăşeşte programul estetic, realizând un roman al „vocaţiei critice şi polemice” ( N. Manolescu ). Intenţia polemică a autorului este evidentă în structura romanului – aparent de factură balzaciană -, situat la antipodul modelului proustian, atât de frecvent invocat şi experimentat în epocă. Cu toate acestea, în pofida aparenţei sale balzaciene, Enigma

Eseu Enigma Otiliei George Calinescu - tema şi viziunea despre lume într-un roman al lui G. Călinescu BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu argumentativ, de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume într-un roman al lui G. Călinescu, pornind de la ideile exprimate în următorul text: „Ce este, pe scurt, un roman? O scriere tipic realistă, demonstrarea unei idei printr-o experienţă” ( G. Călinescu, Studii de estetică )

Publicat în 1938, romanul Enigma Otiliei este menit să ilustreze convingerile teoretice ale lui George Călinescu. Într-o perioadă în care polemicile vizând structura narativă a acestei specii epice susţineau două puncte de vedere, aparent divergente – necesitatea renunţării la structura de tip obiectiv, cu narator omniscient, prin includerea evenimentelor relevate de amintirile involuntare şi de fluxul conştiinţei şi dorinţa perpetuării modelului clasic-realist, cu narator care controlează desfăşurarea epică – George Călinescu optează pentru romanul obiectiv şi metoda balzaciană ( realismul clasic), dar depăşeşte programul estetic, realizând un roman al „vocaţiei critice şi polemice” ( N. Manolescu ). Intenţia polemică a autorului este evidentă în structura romanului – aparent de factură balzaciană -, situat la antipodul modelului proustian, atât de frecvent invocat şi experimentat în epocă, deoarece convingerea autorului este că un roman trebuie să fie  „o scriere tipic realistă, demonstrarea unei idei printr-o experienţă”

Eseu Enigma Otiliei George Calinescu - relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ studiat, aparţinând lui George Călinescu BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ studiat, aparţinând lui George Călinescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajelor alese ( temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj );
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade / secvenţe narative ale textului ales;;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale / a deznodământului.

Publicat în 1938, romanul Enigma Otiliei este menit să ilustreze convingerile teoretice ale lui George Călinescu. Într-o perioadă în care polemicile vizând structura narativă a acestei specii epice susţineau două puncte de vedere, aparent divergente – necesitatea renunţării la structura de tip obiectiv, cu narator omniscient, prin includerea evenimentelor relevate de amintirile involuntare şi de fluxul conştiinţei şi dorinţa perpetuării modelului clasic-realist, cu narator care controlează desfăşurarea epică – George Călinescu optează pentru romanul obiectiv şi metoda balzaciană ( realismul clasic), dar depăşeşte programul estetic, realizând un roman al „vocaţiei critice şi polemice” ( N. Manolescu ).

Eseu Enigma Otiliei George Calinescu - particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat aparţinând lui George Călinescu - BACALAUREAT 2018


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat aparţinând lui George Călinescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative pentru realizarea personajului ales ( de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
- prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului ales, prin raportare la conflictul / conflictele textului narativ studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade / secvenţe narative / situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.

Personajul este o categorie fundamentală a tuturor operelor epice şi dramatice; el ocupă locul principal în sistemul operei literare, alături de alte categorii, precum istoria şi discursul, spaţiul şi timpul. Construcţia personajului se realizează prin asocierea a două dimensiuni: una socială, exterioară, alta psihologică, interioară. Există mai multe tipuri de personaje, clasificabile după mai multe criterii. Având în vedere rolul în acţiune, personajele pot fi principale, secundare, figurante sau funcţionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participând la acţiune şi fiind subordonate naratorului obiectiv şi omniscient ( în romanele de tip obiectiv ) sau pot deveni instanţă narativă principală, îndeplinind şi funcţia naratorului ( personajul-narator din romanul subiectiv ).